Numai una
Pe umeri pletele-i curg râu
Mlădie-i ca un spic de grâu
Cu şorţul negru prins la brâu
O pierd din ochi de dragă
Si când o văd îngălbenesc
şi când n-o văd mă-mbolnăvesc
Iar când merg alţii de-o peţesc
Vin popi de mă dezleagă
La vorbă-n drum trei ceasuri trec
Ea pleacă, eu mă fac că plec
Dar stau acolo şi-o petrec
Cu ochii cât e zarea
Asa cum e saraca ea,
As vrea s-o stiu nevasta mea;
Dar oameni rai, din lumea rea,
Imi tot inchid cararea...
Să zică lumea câte-o vrea
Mi-e dragă una şi-i a mea
Decât să mă dezbar de ea
Mai bine-aprind tot satul...