Omagiu unui alpinist
Anonim
Omagiu unui alpinist
Ninge peste munte cu melancolie
Ninge peste moartea unui alpinist
Ninge peste creste, ninge si sfarseste
Inima ce-mi bate azi in pieptu-mi trist.
Ninge sfant si pagan,
Numai ochii ne raman
Despartirea s-o mai vada
Caci in munti noi ne-am strans
Si-am ajuns de-atata nins
Niste oameni de zapada.
Stanca grea si dura viata i-a rapit
Duhurile vaii casa i-au facut
Giulgiu-i de zapada pe care-a iubit-o
Vantul il jeleste ca la inceput.
Voi cei ce astazi dormiti in munte
Voi pe care stanca dura v-a invins
O, pustietatea lasa sa v-asculte
Iar soptirea blanda mi se pare plans.
Pulberea uitarii ninge pe morminte
Cei legati in coarda nu va vom uita
Catre culmea vietii mergem inainte
Pana-n cllipa-n care stanca ne-o trada.