Omagiu unui alpinist (Nişte oameni de zăpadă)
Cântece de munte
Omagiu unui alpinist (Nişte oameni de zăpadă)
Ninge peste munte cu melancolie
Ninge peste moartea unui alpinist
Ninge peste creste, ninge şi sfâşie
Inima ce bate azi în pieptul trist
Pulberea uitării ninge pe morminte
Cei legaţi în coarde nu vor mai uita
Către culmea vieţii mergem înainte
Până-n ziua-n care stânca ne-o trăda
Ninge sfânt şi păgân
Numai ochii ne rămân
Despărţirea s-o mai vadă
Că, în rest, noi ne-am stins
Şi-am ajuns de-atâta nins
Nişte oameni de zăpadă
Voi, aceia care azi dormiţi în munţi
Voi, pe care stânca dură v-a învins
O pustietate stă şi vă ascultă
Iar ninsoarea blândă ni se pare plâns
Stânca grea şi dură viaţa i-a răpit-o
Duhurile văii casă i-au făcut
Giulgiu-i din zăpada pe care-a iubit-o
Vântul îl jeleşte ca la început
bas + 3231323