Ca un tren ne pare viaţa
Stela Enache
Ca un tren ne pare viaţa
muzica: Florin Bogardouri: Traian Dorz
Ca un tren ne pare viața,
ne trezim în el mergând,
Fără ca să ne dăm seama
unde ne-am urcat și când.
I:
Fericirile sunt halte,
unde stăm câte-un minut;
Până când să ne dăm seama,
sună, pleacă, a trecut....
Iar durerile sunt stații
lungi, de nu se mai sfârșesc,
și în ciuda noastră parcă
tot mai multe se ivesc.
II:
Mulți copii voioși se urcă,
câți în drum n-am întâlnit!...
Iar câte-un bătrân coboară
trist, și frânt, și istovit.
Vine odată însă vremea
să ne coborâm și noi;
ce n-am da, atunci, o clipă
să ne-ntoarcem înapoi?
Ca un tren ne pare viața,
ne trezim în el mergând,
Fără ca să ne dăm seama
unde ne-am urcat și când.
Coda:
Dar, pe când, privind în urmă,
plângem timpul ce-a trecut,
sună-n Gara Veșniciei;
am trăit și n-am
am trăit și n-am
am trăit și n-am știut!...