Nu
Capo3
Nu încerca să-mi iei zarea
nici să-mi acoperi cărarea
Să mă-ngropi ca într-un zid
în care drumuri toate se-nchid
De fine şi albe mănuşi care rup
atât din suflet cât şi din trup.
Nu-ncerca să mă faci lacom de pământ
să mă faci nimeni, să mă faci vânt
Nu-ncerca să-mi smulgi neamul din piept
Să nu râzi de ziua care-o aştept.
Nu-ncerca să-mi pui coarne la suflet
La rosturi, la vremuri, la umblet
Nu-ncerca să umpli cerul de păsări străine
să mă faci să respir în suspine
Nu otrăvi pâinea şi apele
Nu ne-ngropa satele.
Nu ne mai ascunde sfinţii
îngerii, pruncii şi părinţii
Nu le rupe aripile nu-i fă de rând
Nu-mi umbla în inimă şi-n gând
Nu urâţi feţele
te-or ajunge blestemele
Nu le urâţi feţele
te-or ajunge toate blestemele
Să nu-ntuneci cerul cu suflu de fiară
Că-ntr-o zi scula-ne-vom iară
Nicicând n-ai a trece
oricât te-ai întrece
De oasele noastre
ce stau ca o oaste
la vama răscrucii
în sfânt semnul crucii
în sfânt semnul crucii.