Stau pe un colț de nor
Sorina Moldvai
Stau pe un colț de nor
Noaptea-mi bate la uşă şi doresc
luna blândă s-o primesc
să-nchid ochii să visez
Calda linişte cade pe podea
umbre prinse-n geana mea
să m-adoarmă-ncet ar vrea
Anterefren:
Parcă, cumva
timpul ar sta
şi pe rând, puzderie de stele
trec prin aer cântând
Inima mi-o port în palme,
paşii mor de dor
nimeni nu ştie de mine;
stau pe-un colţ de nor,
stau pe-un colţ de nor...
Rătăcind ca o umbră-ntre lumini
să-ntreb pe cine-o fi
Mâine te-aş putea găsi
Unde eşti, în ce colţ de pe Pământ
şoapte reci te cheamă blând
şi adorm cu tine-n gând...
Anterefren:
Eu sunt un val
rămas la mal
şi-n furtuni, în zare, departe
răscolesc marea-n larg
Inima mi-o port în palme,
paşii mor de dor
nimeni nu ştie de mine;
şi zilele trec în zbor
Inima mi-o port în palme,
paşii mor de dor
nimeni nu ştie de mine;
stau pe-un colţ de nor...
stau pe-un colţ de nor...