Umbra
E umbra aceasta pe care
O semeni în sufletul meu
Cu milă şi tristă mirare
Voi duce-o cu mine mereu
Voi duce-o cu mine mereu
Şi-apoi intr-o zi oarecare,
În care-mi va fi cel mai greu
Voi pune-o în vechi calendare,
Duminica trupului meu,
Duminica trupului meu.
Fiori prin mine umblă,
Și nu am trebuintă,
Te rog pe tine umbră
Să redevii fiinţă
Flămând de iubirea întreagă
Pe vremi cu amurg mohorât
Când zorile noaptea-şi dezleagă
Mă satur cu-o umbră şi-atât,
Mă satur cu-o umbră şi-atât
Şi sufletul meu te mai roagă
Magnetic catarg doborât
Tu umbră tăcută şi dragă
Aşează-ţi fularul la gât,
Aşează-ţi fularul la gât,
O umbră se-nchide in mine,
O umbră prin mine trecu,
I-atâta de rău că e bine,
I-atât de mult dacă e nu
I-atat de mult dacă e nu.
Bacovia-și iese din sine
Și râde în “a” și în “u”
O umbră în viață mă ține
Și umbra aceea ești tu
Și umbra aceea ești tu