Nebun de alb
Acum sunt mai pustiu ca-ntotdeauna
De când mă simt tot mai bogat de tine
Îmi stau pe tâmple soarele și luna
Acum mi-e cel mai rău și cel mai bine
Și uite, nu are cine să ne-ajute
Abia mai ține lumea ale sale
Și-ntr-un perete alb de muze mute
Nebunii negri cauta o cale
Și te iubesc cu milă și cu groază
Căci ce-i al tău mi se cuvine mie
Ca un nebun de alb ce capturează
Regina neagră pentru veșnicie
Prin gări descreierate accidente
Marfare triste vin în miezul verii
Iar eu sunt plin de gesturi imprudente
Ca să te-apropii și ca să te sperii
Jur împrejur priveliști aberante
Copii fragili ducând parinții-n spate
Pătrund cu sănii gri de os pe pante
Și albatrosi venind spre zări uscate
Mi-e dor de tine și iți caut chipul
În fiecare margine a firii
În podul palmei dacă iau nisipul
Simt un inel jucându-se de-a mirii
Te-aud în bătălii din vreme-n vreme
Ostașii gărzii tale ți se-nchină
Iubita mea cu foarte mari probleme
Cu chip slavon și nume de regină