Clipa mea
Alexandru Andrieș
Clipa mea
În dormitor era curat
si, poate, numai lîngă pat
Era uşor de observat
Cum praful se-aşeza,
De la ţigara ta,
Un punct prea luminos,
Aşa cum toate-mi ies mereu pe dos...
Te-ai prefăcut că nu-i tîrziu
si că nu vezi cît de pustiu
Era orasul - un sicriu
Din sticlă si beton,
Reclame de neon
Te-au dus spre casa mea,
Un alt loc din care mîine vei pleca...
În parc, pe bancă, era frig,
Puteam, dac-as fi vrut, să strig,
Dar n-avea nici un rost să strig,
Tot n-ai fi auzit,
În zgomotul cumplit
Din statia de tramvai
si-atîti cîti ca mine ti-au spus "hai !"
În hol m-ai întrebat, încet,
Cu ochii ţintă în parchet,
Dacă n-aveam nici un regret
Sau altceva special
În zgomotul egal
Al ploii pe asfalt
Ca o perdea de perle si bazalt.
Cînd, dintr-un gest, te-ai dezbrăcat,
Peste cearsaful alb din pat,
Un alb si mai imaculat
S-a asezat usor
Ca ceaţa sub un nor...
Erai altcineva;
tigara doar în cameră ardea...
Te caut încă si acum
În praful asezat pe drum,
În urmele-nvelite-n scrum
La mine pe balcon,
În cărti de telefon,
Da' nu esti nicăieri
si vin spre mine-aşa de multe seri...
Te văd cînd dorm cum vii mereu,
Te-asezi chiar lîngă patul meu
si stiu că-ti vine-asa de greu
Să-mi spui ce-ar fi de spus,
De mult e timpul dus
si de-aia nici nu spui:
E clipa mea cînd esti a nimănui...