Nu-l dau pe azi pentru maine
Alexandru Andrieș
Nu-l dau pe azi pentru maine
In fereastra-i cerul inramat,
In odaie am scaun si pat
Si pe masa alba, niste paine.
Lucrurile-mi sunt in geamantan,
Praful nu l-am sters de-acum un an,
Dar nu-l dau pe azi pentru maine!
Calendarul din perete-i vechi
Si pe covorul vested, cu ciucuri neperechi,
Sunt firimituri uscate de paine.
Am si doua crapaturi in geam
Si m-a parasit fata ce-o iubeam,
Dar nu-l dau pe azi pentru maine!
Ieri m-am intalnit pe scari cu un om ciudat,
M-a-ntrebat: "De ce te zvarcolesti noaptea in pat ?
Stii, parchetul e subred si se-aude pana-n baie,
Imi trezesti copiii care dorm in odaie, dorm..."
Pe tavan un cerc e, de lumina,
N-am perdea la geam, luna mi-e vecina,
Si pe masa alba, niste paine.
Singur cand raman, cateodata,
Mai mi-aduc aminte de-un nume de fata,
Dar nu-l dau pe azi pentru maine !