Ma lasi prea singur daca vei pleca
Alexandru Andrieș
Ma lasi prea singur daca vei pleca
Cu glasul tau unduitor,
Cum stai picior peste picior,
Cu ochii tai asa de-adanci si mari,
Cu umerii ca doua stanci
Din ape negre si adanci,
Ma faci sa ma simt singur cand dispari...
Cu felul tau de-a povesti
Minciuni marunte si hazlii
Ca miezul alb de cozonac cu nuci,
Cu tot ce-aduci de unde-ai fost,
Comori pastrate fara rost,
Ma lasi atat de singur cand te duci;
Greierii se-aud in noapte-afara
Cum canta doar pentru urechea ta,
Miroase-a iarba aerul de vara,
Nimic nu lasa sa ghicesti ca iar vei pleca...
Orasele in care-ai stat
Sunt toate-ascunse-aici sub pat
Si-n somn ma zbat si tamplele-mi sunt reci,
Barbatii toti din calea ta,
Dac-as putea, i-as deporta:
O sa ma lasi prea singur daca pleci !
Zgomotul din strada-ncoace vine
Ca nisipul palid dintr-un val
Azi aud cum dormi chiar langa mine,
Da' maine stiu ca vei fi in alt punct cardinal !
In nord si-n vest, in locul tau,
Dac-as pleca, mi-ar pare rau,
Si-n est am auzit ca-i tot asa,
Mai bine stai aici in sud
Sa-ti misti in soare parul ud:
Ma lasi prea singur daca vei pleca !