Rug in octombrie
Mădălina Amon
Rug in octombrie
Nici nu am stiut ce simplu
Te-a regasit iubirea
Nebune suflet singur
Dormind pe un rug aprins
In luna bate vantul
Cu flacarile-n palma
Iar ochiul meu ostatec
Sub gene mi te-a nins
DEsenul tau ca toamna
Se dilueaza-n umbre
Octombire isi petrece
Zei batrani prin ploi
Tu inca strigi din frunze
Agonizand a vara
Acum saruti si timpul
Se intoarce inapoi
S-ador icoana ta
Si ard icoana ta
Si atat de goi sunt ochii
De amintirea ta
Napasta in duminici
Se intuneca amiaza
Nici scorburi n-am de sarpe
Nici unde sa te pierd
De chin imi uita noaptea
Taciuni aprinsi pe pleoape
Sa pot orbi sub frunza
In timp ce te dezmierd