Crezul meu
Mircea Vintilă
Crezul meu
Tată şi tu frate , nu mă mai priviţi aşa ,
Nu , nu se mai poate starea asta îndura ,
Uneori port plete , nu-s cuminte , alteori
Timpu-mi pierd cu fete , cu prieteni visători ,
Am un foc sub umăr , mai stau între copii ,
Sunt bărbatul tânăr , nu alintat domn Goe ,
Iar de va fi nevoie ,
pentru ţara pot muri , pot muri .
Dacă e de faptă , daţi-mi locul cel mai greu ,
Mi-i fiinţa toată să contati pe braţul meu ,
Învăţ pe-ndelete datoria că exist ,
Chiar dacă port plete şi nu sunt un conformist .
Am un foc sub umăr , mai stau între copii ,
Sunt bărbatul tânăr , nu alintat domn Goe ,
Iar de va fi nevoie , pentru ţara pot muri , pot muri.
Þara e altarul , ea e Dumnezeul meu ,
şi nu tipicarul ce mă bârâie mereu ,
Noii generaţii daţi-i locul potrivit ,
Loc de fapte daţi-i , de visat şi de iubit .
Am un foc sub umăr , mai stau între copii ,
Sunt bărbatul tânăr , nu alintat domn Goe ,
Iar de va fi nevoie , pentru ţara pot muri , pot muri.
Þara imi dă dreptul să muncesc şi să exist ,
Focuri ard în pieptul meu de tânăr comunist ,
Eu prin asta însă conformism nu înţeleg ,
Ci îndrăzneala strânsă într-un om curat şi-ntreg
Am un foc sub umăr , mai stau între copii ,
Sunt bărbatul tânăr , nu alintat domn Goe ,
Iar de va fi nevoie , pentru ţara pot muri , pot muri.