Balada lui Ilie de la sculărie
Emeric Imre
Balada lui Ilie de la sculărie
Cică-ntr-o uzină dintr-un mic oraş
A venit un lider din străinătate
Gazdele cu dânsul se purtau gingaş
Ca să-i intre-n voie le făceau pe toate.
Vizitând, străinul se ţine-n loc
se-arătă deodată şi cu bucurie
Arătând spre-un simplu vârstnic muncitor
"Ãsta nu-i Ilie de la sculărie?"
Ãsta nu-i Ilie de la sculărie?
Ãsta nu-i Ilie de la sculărie?
Ãsta nu-i Ilie de la sculărie?
Ãsta nu-i Ilie de la sculărie
Iar oficialii tare s-au mirat
De această faptă, totuşi, peste poate
şi l-au pus pe listă neîntârziat
Ca să plece grabnic în străinătate.
A plecat la Roma cu un autobuz
După ce un vameş, fir-ar el să fie,
Fără ezitare cică i-ar fi spus:
"Dânsul nu-i Ilie de la sculărie?"
Iar la Roma, papa însuşi i-a primit
I-a tratat amabil cu-un pahar de apă
şi era şi dânsul parcă fâstâcit
Neştiind de unde totuşi să înceapă
Dar ca orice papă a găsit un drum
şi pe unul gureş, vocea lui mlădie
La-ntrebat cum tandru scârţâi-n costum:
"Ãsta nu-i Ilie de la Sculărie?"
Observând aceasta, cei îndrituiţi(???)
Care mersul lumii zilnic îl veghează
La o faptă mare ei au fost sortiţi
Să-i organizeze şi o mică pază
Când era la Papa, Doamne, ce necaz
Unul dintre paznici leşină afară
Medicii de gardă îl făcură treaz
şi motivul bolii, toţi îl căutară
Poţi cumva şi nouă tu să ne explici cauza pentru care ai căzut în luptă?
A trecut regina Angliei pe-aici
Cu suită mare şi cu protocoale
M-am retras în umbră spre-a nu stingheri
şi-am simţit genunchii cum îmi pică moale
Când am auzit-o cu cât interes
Îşi întreabă curtea că ar vrea să ştie
Cine-i bătrânelul purtător de fes
De lângă Ilie de la sculărie