Colind ceresc
Mircea Vintilă
Colind ceresc
I.
Cerul mi-a deschis oborul, lerui , Doamne, ler,
Au pornit cu plugușorul, îngerii prin cer.
Merg cu pluguri de oglindă și de giuvaer,
Toți luceferii colindă, lerui, Doamne, ler.
II.
Vântul suflă cu lumină, lerui, Doamne, ler,
În buhai de lună plină, legănat în ger.
I.
Patru heruvimi cu glugă albă de oier,
Sub ferești colinde-ndrugă, lerui, Doamne, ler.
N-au venit cu grâu la poartă, ci au rupt din ger,
Stele mari ca să le-mpartă, lerui, Doamne, ler.
II.
Și-ngustat de roade grele, lerui, Doamne, ler,
Va fi câmpu-un cer de stele, tolănit sub cer.
I.
Numai tu aștepti în tindă, leru-i Doamne, ler
Suflete fără colindă și fără prier.
Niciun cântec alb nu vine, fâlfâind mister,
Cu o stea și pentru tine, leru-i Doamne, ler.