Bătăile inimii (Cristina, pe calorifer...)
Alexandru Andrieș
Bătăile inimii (Cristina, pe calorifer...)
album: Trei oglinzi(casetă, 1989!), Rarități(CD, 2004)
A plecat de-acasă de la el din munţi
Înarmat c-un radio-tranzistor,
Tot drumul cu urechea în el a stat
Şi-a bătut tot timpul ritmul din picior;
Vecinul de compartiment i-a zis:
"Băiete, cred că puţin cam exagerezi,
De-o oră jumătate de cînd te-ai urcat
Pe toţi, pur şi simplu, ne exasperezi
Cu ritmul ăsta, pe care-l baţi din picior
Şi care, de-unde vine, numai tu ştii,
Fiindcă la ora asta la radio sunt ştiri
Şi cotele apelor Dunării".
Hei, hei, hei, hei, hei,
De ce nu sînt şi eu la fel ca ei ?
Hei, hei, hei, hei, hei,
Doamna, desigur, stătea la etaj,
Cămăruţa lui era la subsol,
Dar chiar şi-n asta vedea un avantaj:
Putea să-şi acordeze chitara în sol
Fără să deranjeze absolut pe nimeni,
Cum s-ar fi întîmplat în alte case...
Şi-apoi, pe ţevi curgeau tone de apă
Şi tone de zgomote misterioase
Care-l inspirau, într-un mod evident,
Cînd noaptea în patul lui ajungea
Şi cînd desena, cu ochii închişi,
Conturul tavanului în formă de stea !
Hei, hei, hei, hei, hei,
De ce nu sînt şi eu la fel ca ei ?
Hei, hei, hei, hei, hei,
Pasaj:
Şi anii-au trecut, într-un şir nesfîrşit,
Ca-ntr-un vis din care nu te poţi trezi:
O fată l-a plăcut, alta l-a iubit,
Alta l-a părăsit, într-o bună zi,
Iar el - încăpăţînat ereditar -
A-nvăţat că n-ai voie să tresari
Cînd viaţa te taie c-un cuţit invizibil
Doar fiindcă arăţi la fel ca oamenii mari;
Pe ea a văzut-o pe-un calorifer
Şi din prima clipă şi-au zîmbit şi-au vorbit
De parcă se cunoşteau de-o mie de ani
Şi abia alaltăieri seară s-au despărţit;
În poze ea avea părul mult mai lung,
Dar în realitate era mai periculos,
Fiindcă se mişca şi vorbea şi rîdea
Şi-asta îţi întorcea stomacul pe dos,
El ştia că ea e mult prea frumoasă - frumoasă
Dar spune-mi, cum poţi să te-abţii
Cînd gravitaţia dispare, şi totul dispare
Şi rămîn doar bătăile inimii?
Hei, hei, hei, hei, hei,
De ce nu sînt şi eu la fel ca ei ?
Hei, hei, hei, hei, hei...