Pământul deocamdată
Mircea Vintilă
Pământul deocamdată
Timpul vieții ni-I scurt...
Timpul vieţii ni-i scurt
Hai sa-l facem curat
Trăiesc unii din furt,
Alţi - doar din ce au dat
Sunt săraci şi bogaţi
Laşii scuipă pe bravi
Voi ce-n lună zburaţi
Până la cer va urcaţi
Pe spinări de noi sclavi.
Pe pământ avem de toate
Şi mai bune si mai rele,
Bune – rele
Şi închisori si libertate
Şi a putea, şi nu se poate
Şi noroi şi stele.
Voi ce-n lună plecați
Cu ale noastre izbânzi
Nu uitaţi ca aveţi fraţi
Pe planetă flămânzi
Pâinea lor o mâncaţi
Printre stele zburând
Voi degeaba zburați
Când cei subdezvoltaţi
Se târăsc pe pământ.
Pe pământ avem de toate
Şi mai bune si mai rele,
bune - rele
Şi închisori si libertate
Şi a putea, şi nu se poate
Şi noroi si stele.
Lumea-i plina de răni
Şi de doctori docenţi
Şi de măşti şi de vămi
Şi de mari inocenţi.
Fiindcă naşteţi copii
Apăraţi-i luptând
Doborâţi monştrii vii,
Ce în veac de vecii
Dolii pun pe pământ.
Pe pământ avem de toate
Şi mai bune si mai rele,
bune - rele
Şi închisori si libertate
Şi a putea, şi nu se poate
Şi noroi şi stele.
Între cei care trag
Şi acei ce sunt trași,
Nu e loc de vreun steag,
E o groapa de pași.
Între ei sunt sudați,
Cu un strâmb ideal
Cum sunt bine legați
Condamnatul de laț
Și biciușca de cal.
Pe pământ avem de toate
Şi mai bune si mai rele,
bune - rele
Şi închisori si libertate
Şi a putea, şi nu se poate
Şi noroi şi stele.
Fii ai muncii aveți
Năduşeala pe piept
Cum stă nurca de preț
Pe-al madamelor piept.
Uni iau, alții fac
Uni dorm, alții sunt
Între înger și drac,
Trage omul sărac
Înhămat la pământ.
Pe pământ avem de toate
Şi mai bune si mai rele
bune - rele
Şi închisori si libertate
Şi a putea
Şi nu se poate
Şi ruină si cetate,
Genii mari si frunţi tembele,
Vânt ce stă şi vânt ce bate,
Şi martiri dar şi lichele,
Nedreptate şi dreptate
Și-a putea şi nu se poate
Şi noroi şï stele