Fișă personală
Adrian Ivanițchi
Fișă personală
Capo II
Om între oameni, pe o planetă
Unde atâția pier expirați,
Dunărea-mi poartă setea secretă,
Am o pecete, sunt Munții Carpați.
Eu sunt stăpânul patriei mele,
Adeverințe că sunt n-am cerșit,
În reverențe și temenele
Neamul meu nu este rostogolit.
Refren: Eu sunt din țara lui Foaie-Verde,
Eu sunt din neamul lui Făt-Frumos,
Urmele mele nu se pot pierde,
C-am străbătut veșnicia pe jos.
Marea mea Neagră poartă-mi Carpații
În adâncimea lăcașului tău,
Tu, ce ești neagră doar pentru alții
Și pentru mine albastră mereu.
Eu tot destinul meu fericescu-l
Cu poezie ca să nu mor,
De la Ovidiu la Eminescu,
Mai am de-a pururea un singur dor.
Una din lacrimi Olt mi se cheamă,
Cealaltă-i Mureș și alta e Jiu,
Prutul și Crișul sunt de o seamă,
Limba română o apă și-o știu.
Știu ce e iarna, știu ce e vara,
Merg și la târguri, dar nu să mă vând,
Numele meu de familie-e Țara
Și Miorița prenumele blând.
Multe războaie-am făcut și aș face
Ca să mă apăr de orice dușmani,
Dar m-aș înscrie urgent la o pace,
Mi-e dor de o pace de-o mie de ani.
Iată Carpații-nviați de cascade,
Cu ei m-am născut și-al lor frate rămân,
Vestea îmi merge de om cumsecade,
Nici mult, nici puțin, doar atât, un român.
Eu sunt din neamul lui Făt-Frumos,
Urmele mele nu se pot pierde,
C-am străbătut veșnicia pe jos.
Eu sunt din țara lui Foaie-Verde,
Eu sunt din neamul lui Făt-Frumos,
Urmele mele nu se pot pierde,
C-am străbătut veșnicia pe jos,
C-am străbătut veșnicia pe jos.