Mozaic
C G Am x4
În loc de-o inimă, în pieptul meu,
Probabil, bunul Dumnezeu mi-a pus
Câteva sute,
Mai bine zis, un port deschis,
În care vin mereu, din mări de vis,
Corăbii nemaivăzute.
Refren: Şi toate astea nu sunt basme
Şi tot ce spun nu sunt povești,
Răspunde tu și tu și tu, de știi,
Răspunde-mi: “Tu cine ești?”.
C G Am x2
Şi-n loc de limbă, altceva, mai multe graiuri,
Poate-așa o să-nțeleg
Ce se-ntâmplă.
Din prima zi, tot Cel de Sus mi-a pus și suflet,
Nu doar unul, multe mii
Şi mi-a spus: “Umblă!”.
Şi tot ce spun nu sunt povești,
Răspunde tu și tu și tu, de știi,
Răspunde-mi: “Tu cine ești?”.
Dacă-ai să privești la mine într-o bună zi
Şi ai să mă întrebi, am să-ți explic,
Stau adânc în mine parcă toți oamenii,
Cum stau pietrele în mozaic,
Cum stau pietrele în mozaic.
Smochine vii lângă halva și scorțișoară
Și boia și aur greu,
Balcan albastru,
Arome dulci, ființa mea, din toată lumea împletea
Acolo-n port,
Ca la un teatru.
Şi tot ce spun nu sunt povești,
Răspunde tu și tu și tu, de știi,
Răspunde-mi: “Tu cine ești?”.
Şi toate astea nu sunt basme
Şi tot ce spun nu sunt povești,
Răspunde tu și tu și tu, de știi,
Răspunde-mi: “Tu cine ești?”.
Răspunde-mi: “Tu cine ești?”.
Răspunde-mi: “Tu cine ești?”.
C G Am x3