Degeaba
D x2
Cât de repede s-au dus
Anii ăştia ce trecură,
Numai am văzut că nu-s
Şi-am îmbătrânit în ură.
Ochii ni s-au micşorat,
Buzele se subţiară,
Fiii ni s-au cocoşat
Şi-au plecat scârbiţi din ţară.
Refren: Degeaba, pentru noi luminile s-au stins,
Degeaba, în mijlocul verii noastre-a nins,
Degeaba, ne-au secat fântânile şi plâng,
Degeaba, păsările gureşe din crâng.
Doamne, cât am mai crezut
Că ne ţii candela-aprinsă
Şi noi tot ca la-nceput,
În genunchi, cu mâna-ntinsă.
Milogindu-ne mereu,
Aşteptăm pe scurtătură,
Ocolind drumul cel greu,
Să ne pice para-n gură
Degeaba, în mijlocul verii noastre-a nins,
Degeaba, ne-au secat fântânile şi plâng,
Degeaba, păsările gureşe din crâng.
Cum ne mai vedeam zburând,
Vulturi albi, feriţi de rele,
Cei aleşi, cei scoşi din rând,
Reci luceferi printre stele.
Dar suntem cum am rămas,
De când ne-am vândut norocul,
Orbi de orbi, fără de glas,
Căutându-ne iar locul.
Degeaba, în mijlocul verii noastre-a nins,
Degeaba, ne-au secat fântânile şi plâng,
Degeaba, păsările gureşe din crâng.
Degeaba, pentru noi luminile s-au stins,
Degeaba, în mijlocul verii noastre-a nins,
Degeaba.