Testament
Foaie verde de-un mohor
Când o fi, pretini, să mor,
Când o fi să nu mai fiu,
Să mă duc, să nu mai viu,
Să tocmiţi nouă tâmplari,
Care credeţi că-s mai mari.
Şi-nainte de-a le spune
Ce vor face ei anume,
Să îi scoborâţi în beci
Să bea vinurile seci
Până ce s-or îmbăta
Şi-or începe a cânta
"Săracă inima mea".
Şi-apoi prindeţi patru fete
Care-s mai puţin şirete,
Însă musai fete mari
Şi cu sânii musai tari,
Cu sprâncenele prelungi
Şi picioare musai lungi.
Şi iar verde de-un mohor
Daţi-le tâmplarilor,
Să le deie la rindea
Pân-or scoate scândurea
Şi din ea facă-mi sicriu
Mirosind trandafiriu,
Ca fetele preacurate
Să mă poarte-nsărcinate
Spre capăt de veşnicie,
Foaie verde-aşa să fie.