Balada gureşei Coquette
Adrian Ivanițchi
Balada gureşei Coquette
uri: Horia Bădescu
Era-ntr-un April, mi-aduc aminte -
Prin nouăsute şaptezeci şi cât,
Aveam un suflet plin de oseminte
Şi îngropat de spaimă şi urât.
La hanul umbrei de-i ziceam Mongolul,
Cu vinuri vechi, cu damf şi marafet,
Veni o oră când mi-am dat obolul
Iubirii pentru gureşa Coquette.
(acorduri idem)
Sub înserarea mândrelor sprâncene
Îmi începui întâia temenea
Din care gura ei, foşnind alene,
Bobocul nopţilor îl despuia.
(acorduri idem)
Ducea în ochi o cumpănă mâhnită,
Plecată peste clipele ce curg
Şi îmi chema căderea în ispită
Cu degete de lacrămi şi amurg.
(acorduri idem)
Şi unde-i melcul dulce al urechii
Dormind în stinsul tâmplelor culcuş?
Şi unde-i glasul meu cătând în vechii
Poeţi învăluirile de pluş?
(acorduri idem)
Şi unde rotunjita lâncezeală
A vorbelor ce nu ne mai ajung?
Şi unde-nvinsa sânilor sfială
Şi unde gleznele cu zbor prelung?
(acorduri idem)
Şi unde, unde-a coapselor umbrire
Şi unde al pântecului alb egret?
Ah, unde-i ora dincolo de fire
Iubirii pentru gureşa Coquette?
C/B (Cmaj7 ori Em/C): X22010
Cricile...constructive sunt binevenite :)
Enjoy!