Pe Corso
A D
Cățelandru pe când eram
Și pe Corso-am ieșit,
De mândre uitat,
Stăteam necăjit.
Până ce într-o bună zi
Un fante m-a luat
Și m-a învățat niște filozofii,
Zicea el, ”Privește:
Ceac-pac, însă foarte periculoasă,
Au, au, zâmbește ca o himeră
Și merge, mamă, Doamne,
Ca o carnasieră.
Șic, șic, domnișoara e șic, ascultă,
Nu zic, însă are-un voinic în urmă,
B x2
Eu vin cu un sfat omenos:
Decât pentru mândre, mai bine
Să mori sănătos!”.
Astăzi am și eu pe obraz
Câteva cicatrici,
Ba de la domnițe,
Ba de la voinici.
Și pe Corso când văd ieșind
Vreun cățel concurent,
Ca fante vestit,
Îl și fac atent:
”Amice, privește
Ceac-pac, însă foarte periculoasă,
Au, au, zâmbește ca o himeră
Și merge, mamă, Doamne,
Ca o carnasieră.
Șic, șic, domnișoara e șic, ascultă,
Nu zic, însă are-un voinic în urmă,
Eu vin cu un sfat omenos: x2
Decât pentru mândre, mai bine
Să mori sănătos!”.