Viața ca un tren de marfă
Mădălina Amon
Viața ca un tren de marfă
D x4
Trece viața ca un tren de marfă
Care întârzie la semnal,
Șinele și roțile și trenul
Au ajuns în cel din urmă hal.
Nu se vede nici o perspectivă,
Trenul-naintează monoton,
Au scăzut luminile în stații,
Nici nu mai sunt oameni pe peron.
Viața, ca un tren marfar,
Trece viața ca un tren de marfă,
Viața, ca un tren marfar.
Trece viața, nu se știe unde,
C-a ieșit de mult din circuit,
Trece și se-ntoarce și mai trece,
Ca un tren de marfă jefuit.
Se cam șterge scrisul pe vagoane,
Nu știm cine suntem și ce vrem,
Dar strigăm că linia e moartă
Și că refuzăm acest blestem.
Ce folos că trenu-aleargă-ntruna
Și că rezervoarele sunt mari,
Când întreaga lui alergătură
Se oprește-n brațe de acar.
Trece viața ca un tren de marfă,
Are ani mai răi și ani mai buni,
Dar problema e locomotiva
Și o magazie de cărbuni.