Iarna [Negreşit că sus, în Ceruri]
Tudor Gheorghe
Iarna [Negreşit că sus, în Ceruri]
Negreşit că sus, în Ceruri,
Soarele fiind aprins,
Nu se simte frigul, gerul,
Care astăzi ne-a cuprins.
Negreşit, focul din soare
Nu-l plăteşte Dumnezeu,
Însă noi plătim, sărmanii,
N.C. D
Lemne şi cărbuni mereu.
Doamne, de-ai veni-ntr-o noapte
Pe pământul îngheţat
Ca să vezi cât e de jalnic,
Să tot tremuri nencetat.
Tu, care-ți iubeşti făptura,
N-ai mai scoate un cuvânt
Şi-ai opri crivăţul jalnic
Să mai bată pe pământ!
De ce, de ce,
De ce, de ce…