Pacat
Capo2: G, Cadd9 ,Em, D
Ea facea cartofi prajiti
Ori arsi, ori nemaipomeniti,
El ar fi gustat, dar ea nu-l invita...
Desi ochii ei spuneau:
"Zi tu primul, ca eu vreau !"
Încapatînata, gura ei tacea...
Pe de alta parte, stim
Ca el chiar tinea regim,
Desi toti credeau de fapt ca el mintea...
Mintea lui era sucita,
O clatita învelita
Peste-un fel de amarîta de peltea..
Ea, la fel, motan pufos,
Nu gîndea prea curajos,
În masura-n care totusi ea gîndea...
Si-ntre zile fara rost,
Din prost catre si mai prost,
Ea-si facea curaj, iar el nu îndraznea...
El visa la trupul ei,
Si dintr-o mie de femei,
Bucata cu bucata o recompunea,
Ea tragea aer în piept,
Strîngea din dinti, ofta corect,
Se-ncuia în biblioteca si citea.
El si-o închipuia în pat
Ca pe un drac împielitat,
Cu iadu-n nari, da' dulce ca o acadea...
Ea, daca adormea usor,
Visa ca el e senator
Si ca-n secret pe bani frumosi o vizita.
Iar seara, la televizor,
Un reportaj cu nunta lor
Pentru a douazecea oara se relua...
Si separat, în dormitoare,
Se tot gîndeau unul la altul neîncetat...
Cînd se vedeau, din întîmplare,
Taceau cu ochii-n jos, stingheri si vinovati,
Si niciodata, de nici o culoare,
Nici n-au vorbit, nici nu si-au scris,
Doar s-au visat...