Cântecul bradului
Mădălina Amon
Cântecul bradului
Capo II
Când m-au doborât
Pe min’ m-au mințit,
C-au zis că m-or pune
Zână la fântână,
C-au zis că m-or pune
Tărăpoaie de casă,
Să mă șindrilească
Cu șindrilă trasă.
Dar ei că m-au pus
La mijloc de câmp,
La cap de voinic,
Câinii să-i aud
A urla pustiu
Și-a urla morțiu
Și să mai aud
Fetele plângând,
Băieții oftând,
Mamele plângând.
Nu mai răsăream, x2
Eu de-aș fi știut,
Nu m-aș fi născut.
Să văd câmp de flori
Peste ochișori,
Iarba câmpului
Din grumazul lui,
Spinul dorului
Din inima lui,
Spinul dorului
Din inima lui.
Nu mai răsăream, x2
Eu de-aș fi știut,
Nu m-aș fi născut.
Nu te prea desupăra
C-om veni dimineața,
Când soarele-o răsări
Și cu lacrămi te-om stropi
Și tu nu ti-i mai pârli
Și cu lacrămi te-om uda
Și tu nu ti-i mai usca
Și-ai putea să mai trăiești
Ca să mi-l mai amintești.
Nu mai răsăream,
Eu de-aș fi știut,
Nu m-aș fi născut.
Eu dacă știam
Nu mai răsăream, x5
Eu de-aș fi știut,
Nu m-aș fi născut.