Cântec de leagăn
Tudor Gheorghe
Cântec de leagăn
Dormi, copilul mamii, nani, nani,
A plecat și ultimul lăstun,
Ruginiră plopii și tufanii
Și din temnița ce-i surpă anii,
Nu s-a mai întors tăticul bun,
Și din temnița ce-i surpă anii,
Nu s-a mai întors tăticul bun.
Dormi, copilul mamii, toamna plânge,
Dezgolindu-și umărul rănit,
Cade frunza, cade și se frânge,
Orice frunză-i lacrimă de sânge
Și taticul nu a mai venit,
Orice frunză-i lacrimă de sânge
Și tăticul nu a mai venit.
Nani, nani, mâini de crin plăpânde,
La ferestră vânturi bat și ploi,
Lupii beznelor rânjesc la pânde,
Țara-i toată temnițe flămânde
Și tăticu-i dus de lângă noi,
Țara-i toată temnițe flămânde
Și tăticu-i dus de lângă noi.
Nani, nani, tata nu mai vine,
Maica stă cu sufletul răpus,
Cine să-ți mai spună basmul, cine
Să-ți închidă pleoapele senine?
Maica plânge și tăticu-i dus,
Cine să-ți mai spună basmul, cine?
Maica plânge și tăticu-i dus.