Fostele iubiri
Ștefan Hrușcă
Fostele iubiri
Ningea cu flori de iasomii
Si înca mai eram copii
Când ne-a lovit sub cer deschis un fel de moarte
Si-am tot cazut din vis în vis
Pâna la marele abis
Unde nici gândul nu e-n stare sa te poarte
Si-n clipa aceea se nastea
Din jocul nostru prima stea
Înlantuindu-ne cu dor pâna departe
Copii uitati de capul lor
Cât de usor pluteau în zbor
Fara sa credem ca iubirea nu ne vrea
Fostele iubiri, simple amintiri
Stranse-ntr-un album
Ma-sotesc si-acum prin lume
Dar pustiu ar fi daca într-o zi
Fara iubire lânga tine m-as trezi.
Nici nu mai stiu pe unde esti
Cum te-ai numit cum te numesti
Si pentru cine mai suspini în asteptare
Sunt pline vietile de spini
Si-ai scapatat printre lumini
Desi pe nimeni n-am iubit asa de tare.
Au fost odata doua stari
Care-naltau din joaca scari
Sa dea o fuga peste zari pâna la soare
Copii frumosi îndragostiti
Paream pe veci înlantuiti
Fara sa credem ca iubirea nu ne vrea