Balada lui Pan
Mircea Bodolan
Balada lui Pan
De când simt busuiocul pe mieii de osândă,
Mi-e milă, mamă, gâtul de lebădă să-l tai,
Știu, vinul îmi dezleagă păcatul dat la pândă,
Acolo, în prăpăstii, servant culcat pe nai.
Și ghimpi de îndrăzneală pe sângele meu lin,
Aici sălbăticia uitării mă miroase
Și cu femei prin scorburi beau dulcele venin.
Em D C G C G D Dsus4 D G
Uuu, uuu, uuu, uuu, pari-raru-ra-ri-raaaaaaaa, ri-ra-ra.
Mi-e milă, mamă, parcă aș vrea o amânare,
Căci nu simt împlinirea bărbatului de-ajuns,
Din când în când îmi umblă prin trup un dor mai mare
Și m-aș lăsa cu mierea copilăriei uns.
De când simt busuiocul pe mieii de osândă,
Mi-e milă, mamă, gâtul de lebădă să-l tai,
Știu, vinul îmi dezleagă păcatul dat la pândă
Acolo, în prăpăstii, servant culcat pe nai.