Vine iarna peste noi
Vasile Mardare
Vine iarna peste noi
Păsări migratoare trec purtând răvașe
Către norii care nu mai pot zbura,
Ochii tăi cad jertfă în templele mayașe,
Adâncimi de lacrimi spre a măsura.
Ninge cu petale de copaci și fluturi,
Prin podeaua vieții au crescut lăstari,
Mâinile ni-s pietre îmbinate-n nuturi,
Respirând prin pieptul degetelor mari.
Și-o să ne albească și-o să fim arizi,
A E D A X2
Împrumută-mi viața, să-ți plătesc dobândă
Și plecând, în mine vreau să mă închizi.
Iarna ne înghite ca pe niște lame
Care taie vene pentru-a mai trăi,
Dacă o să-ți fie într-o noapte foame,
Rupe-mi fericirea spre a te hrăni.
O să-ți pun cu frică fulgi mierii pe gene,
Oameni de zăpadă vor aduce maci,
Iarna să ne umple gura de troiene
Și să ne preschimbe-n sloiuri și copaci.
Și-o să ne albească și-o să fim arizi, x2
Împrumută-mi viața, să-ți plătesc dobândă
Și plecând, în mine vreau să mă închizi.