Presimțământ
Va veni iarna, miroase a fulg,
Țăranii pun lemne-n șoproane
Iar sfinții din mistice taine se smulg
Și încărunțesc în icoane.
Va veni iarna, la munte fac foc
Muntenii uitați de guverne,
Ei, care nu au nici salarii, nici loc,
Ci doar existențe eterne.
Va veni iarna și apele curg,
Trăgând după sine obârșii
Și-n scurtele zile cu vânăt amurg
La geamuri de case bat urșii.
Va veni iarna curat și rapid,
Un rug pe sub brume se stinge
Iar gura de vreau către cer s-o deschid
Aș spune, dar gura mea ninge.
Va veni iarna, iubito, e frig,
Un frig ce spre cergă ne mână,
Atât doar mai pot să te rog și să strig:
“Dă-mi aspra mânușă de lână!”.
Va veni iarna, ba nu, a venit,
Căldura eu n-o voi simți-o,
Ci doar am să plec, gârbovit, ostenit,
Prin munții ce cântă: Adio....