Te iubesc
Dm x4
Te iubesc rătăcind în amurg de cetăţi,
Prin creneluri subţiri, desenându-te fin,
Pe o stradă de rând, sub o umbră de pin,
Te iubesc princiar, doamna mea.
Viscolit te iubesc, te respir fumegând
Când îmi pui pe obraz nufăr cald, fruntea ta,
Te iubesc în genunchi şi în albul de nea
Nelumesc şi suav, draga mea.
Cu o mână de flori, cu o mână de flori, neputând să mă cert
Că lipsindu-mi prea mult, că lipsindu-mi prea mult, nu mai ştiu să mă iert
Şi trăiesc respirând și trăiesc respirând lumea ta, lumea ta.
Ce aripi mi s-au dat, ce căderi m-au învins,
Ce otrăvuri mi-au pus prin paharul cu ani,
Că te văd înflorind printre flori de castani
Şi prin brume tăcute, peste ani.
Nelumesc şi flămând, pământean te iubesc,
Ca un strugure-n vii, ca un rege la geam,
Ca un viscol pe cruci, ca o ploaie pe ram,
Noaptea-mi vieţii de orb, doamna mea.
Cu o mână de flori, cu o mână de flori, neputând să mă cert
Că lipsindu-mi prea mult, că lipsindu-mi prea mult, nu mai ştiu să mă iert
Şi trăiesc respirând și trăiesc respirând lumea ta, lumea ta.