Orfana
Eram așa de mică, de nici nu-mi amintesc,
Da’ fotografiile vorbesc,
Vorbește sângele pe care-l am în mine,
Vorbește ritmul ce-l bat în tamburine.
Vorbește vocea mea melodioasă
Și felu-n care mă surprind dansând prin casă,
Pentru mine e clar de câțiva ani:
Părinții mei au fost țigani.
Și niciodată n-am avut bani
Și nici nu știu cum să mă apăr de dușmani,
Niciodată n-am avut servici,
Ce bine că m-ați acceptat aici.
De când am împlinit 3 ani
Eu am trăit printre orfani,
Că părinții mei au dispărut,
Și-a dat seama prea târziu că nu m-a vrut.
N-a putut-o-nlocui pe mama mea,
Nimenea, nimenea,
N-a putut-o-nlocui pe mama mea.
Eu niciodată n-am avut rochie de catifea,
Niciodată n-am avut valiza mea,
Niciodată n-am avut pomul meu de Crăciun,
Niciodată n-am făcut cu mama magiun.
Niciodată n-am fost într-o altă țară,
Niciodată n-am condus pe nimeni la gară,
Niciodată n-am plâns în aeroport,
Niciodată n-am văzut de ziua mea tort.
N-a putut-o-nlocui pe mama mea,
Am Dm x2
Nimenea, nimenea,
N-a putut-o-nlocui pe mama mea.