Duminică
Adrian Ivanițchi
Duminică
A D x2
Ce duminică ar fi
Sub un cer fără egal,
Eu stând ca într-un spital,
Tu, în soare limpede.
Te joci, încă, prin lunci și văi,
Joacă mai sunt anii tăi,
Anii mei care mai sunt
Mă apropie de pământ.
Refren: Căci mâna mea nimic nu face,
Gura, chiar de-i plină, tace,
Ochii îmi sunt plini de ace,
Gândul într-o apă zace.
Ce duminică ar fi,
Sfântă zi din calendar
Peste noi coboară-un har,
Ca lumina peste zi.
Suntem mai buni sau pare-așa,
Fără să vrem ne întristăm,
De vorbă stăm, pe gânduri stăm,
Cât de departe-i sâmbăta.
Gura, chiar de-i plină, tace,
Ochii îmi sunt plini de ace,
Gândul într-o apă zace.
Ce duminică ar fi
Pentru cei ce azi sunt duși
Într-o lume de păpuși,
Fără jocul de a fi.
Rămânem noi încă o zi,
Nu vrem nimic, ba vrem ceva,
Ce nimeni, încă, nu ne-ar da:
Ne mai mințim că suntem vii.
Ce duminică ar fi
Pentru cei ce azi sunt duși
Într-o lume de păpuși,
Fără jocul de a fi.
Rămânem noi încă o zi,
Nu vrem nimic, ba vrem ceva,
Ce nimeni, încă, nu ne-ar da:
Ne mai mințim că suntem vii.
Gura, chiar de-i plină, tace, x2
Ochii îmi sunt plini de ace,
Gândul într-o apă zace.