Să ne iubim pe ţărmul Mării Negre
Emilian Onciu
Să ne iubim pe ţărmul Mării Negre
Să ne iubim pe ţărmul Mării Negre,
Ca două fragede fierbinţi statui,
Să fim întâia clasica pereche
A omenirii noi ce încă nu-i.
Ca un barbar ce ţine o tanagră,
Aşa suntem pe-acest nisip noi doi
Şi stelele ce cad în Marea Neagră
Ridică valul sângelui din noi.
Ce e cu noi, ce suntem şi ce vrem,
Noi să-i răspundem, confundaţi cu malul:
Ceva-ntre rugăciune şi blestem.
Să ne iubim hipnotizaţi de lună,
Cutreieraţi de-al vaselor tangaj
Şi să ne viscolească împreună
Ninsorile de sare pe obraji.
Să ne iubim, păgâna mea atee,
Iubito, marea seamănă cu noi,
Suntem un Dumnezeu şi-o Dumnezee
Chemaţi să-nceapă lumea de la doi.
Să ne iubim pe ţărmul Mării Negre,
Pe unde trec epavele călări,
Să curăţăm întreaga lume veche
În fluxul şi refluxul noii mări.
Să ne iubim etern, noi, provizorii,
Cum niciodată valul nu va sta,
Eu spun că îngenunchi în templul mării,
Să nu spun că-ngenunchï în faţa ta.