Trei sferturi în cer
Mădălina Amon
Trei sferturi în cer
În oamenii de pe aici e Dumnezeu, pesemne,
Când ei în curţi, cu paşii mici, aduc în case lemne
Şi e o linişte de rai în gestul lor de-o viaţă,
În care dau nutreţ la cai şi oile-şi răsfaţă,
Dar, mai ales, în tot ce fac, e semn că nu li-i frică,
Un suflet clar din trup opac la ceruri se ridică.
Din casa lor sărmană,
Bm G x2
Iisus, înduioşat un pic,
Coboară din icoană.
O capră şi-a zdrobit un corn sărind pe uşa spartă,
Desenul fumului din horn e operă de artă
Şi-n toate şipcile din gard un clopot mai tresare
Când vreascurile-n braţe ard cu-o mistică ardoare,
Ninsorile nici nu mai cad în viscoliri cu vaier,
Scânteietorul lor răsad pluteşte blând în aer.
Respiră-n toate un mister ce satul îl îndrumă
Trei sferturi să se afle-n cer şi doar un sfert în humă
Şi nu se ştie, sunt ţărani sau îngeri sunt, pesemne,
Cei care de atâţia ani aduc în case lemne
Şi suflă-n focul lor mereu, sporindu-le nădejdea
Să-i fie cald lui Dumnezeu, aflat în toţi aceştia.