Mandolinate
Doru Stănculescu
Mandolinate
Capo I
A E A x2
Când l-a zărit, venea în sus,
Din răsărit, ea din apus,
De nu mă-nșel, era-n april,
Copil și el, și ea copil,
Cum s-au văzut, cum și-au zâmbit,
Dragi și-au căzut și s-au iubit
Și-au hoinărit în jos și-n sus.
Interludiu: A E A x2
Spre răsărit și spre apus,
Dar ceasul cel fatal veni,
Ea râse, el îngălbeni,
S-au despărțit și ea s-a dus
Spre răsărit, el spre apus,
S-au despărțit și ea s-a dus
Spre răsărit, el spre apus.
Interludiu: D A E A x2
Te prind fiori privind la flori,
Vai, când mai treci pe vechi poteci
Și vezi trecând părechi la braț,
Te-oprești din drum și cum oftezi
Și chemi în gând un blând profil
Și gemi, plângând nebun ca un copil.
Interludiu: D A E A x2
Eu știu cât sunt de efemer,
Un fulg în vânt, dar, până pier,
Vreau să te cânt un cântec sfânt,
Cum n-a sunat mai minunat
Nici pe pământ și nici în cer
Și-atâta-ți cer, în schimb, ca preț,
Doar să zâmbești când, trist, pe drum,
Îl întâlnești pe cântăreț,
Tu numai cum știi să zâmbești.
D A E A x4