Invocație în zori
Mircea Baniciu
Invocație în zori
Pentru tot ce respiră-n zori, viața o invoc,
Pentru secunda de iubire și de noroc,
Mesager al ferestrelor zboară gândul meu,
Câte o floare la geam să v-aducă în zori,
Să nu vă fie sufletul greu.
Salutați acest freamăt al verbului "a fi",
Trece tramvaiul poeziei din zori de zi,
Încercați să nu-l pierdeți și drumul e deschis
Și, prea grăbiți, nu uitați legile dragostei,
Ce dau valoare oricărui vis!
Ea e speranța, faceți loc,
E secunda de iubire și de noroc,
Ea ni-i dată mereu s-aprindă în piept
Mult visata garoafă de foc!
Nici o zi fără dragoste, fără un vis în doi
Și tu, speranță, totdeauna să fii cu noi
Să strecuri pe sub ușă doar veștile-aurii
Și, dacă poți, nu uita nici de prieteni vechi
Și nici de mine, de vis-à-vis!
Nici o zi fără dragoste, fără un vis în doi
Și tu, speranță, totdeauna să fii cu noi,
Să strecuri pe sub ușă doar veștile-aurii
Și, dacă poți, nu uita nici de prieteni vechi
Și nici de mine, de vis-à-vis!