Prolog
D x4
Mai am nevoie, mai am nevoie să ofer
Și, totodată, să primești
Chiar și buchetul efemer
Al cântecelor ștrengărești.
Mai am nevoie, mai am nevoie, cum să nu
Și n-o să-mi treacă niciun veac,
Să mi te culci în brațe tu,
De-aș renunța și la tabac.
Mai am nevoie să te salt
De-a dreptul într-un sanctuar,
Cu elixirul cel mai cald
Pe care știu, pe care știu să îl prepar.
Mai am nevoie, mai am nevoie să veghez
Pe sub ferești, pe lângă porți,
Nebun ca orice amorez,
Și ca străjerii fără sorți.
Mai am nevoie, mai am nevoie să-ți înscriu
O șagă proaspătă-n pafta,
Încojmat ca argintul viu
Mă fofilez în calea ta.
Mai am nevoie să-ți închin
Alaiul stelelor zurlii,
Atunci când Cosmosul senin
Mă-ndeamnă la, mă-ndeamnă la peripeții.
D x4