Biserica iubirii
Victor Socaciu
Biserica iubirii
În biserica iubirii,
Peste inima săracă,
Dumnezeu din cer apleacă
Raiul veșnic viu.
Sub o candelă subțire
El, îngrijorat, așteaptă
Să venim la întâlnire,
Oricât de târziu.
Inima de-ți este frântă,
Veșnic Mirele te-așteaptă,
În cămara cea de nuntă
Să-ți dea darul așteptat:
Veacul cel neînserat.
Este jertfă de Înviere,
Dumnezeu în ea coboară,
Blând și luminos,
Cei răniți și fără nume
Vin aici spre mângâiere,
Să nu moară, să primească
Viață în Hristos.
Prin biserica iubirii
Au trecut mereu părinții
Și mai răii și cuminții,
Căutând spre cer.
Veacuri multe de durere
Și de multă rugăciune
Au săpat în lemnul tare
Flori de sfânt mister.
Ziduri sfinte de biserici
Stau mereu în priveghere,
Inima să ți-o desferici
Din tristețea lumii grea
Mirele să vină-n ea.
Este jertfă de Înviere,
Dumnezeu în ea coboară,
Blând și luminos,
Cei răniți și fără nume
Vin aici spre mângâiere,
Să nu moară, să primească
Viață în Hristos.
O biserică în lume
Este jertfă de Înviere,
Dumnezeu în ea coboară,
Blând și luminos,
Cei răniți și fără nume
Vin aici spre mângâiere,
Să nu moară, să primească
Viață în Hristos,
Viață în Hristos.