Iarna [Din văzduh cumplita iarnă]
Tudor Gheorghe
Iarna [Din văzduh cumplita iarnă]
Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă,
Lungi troiene călătoare, adunate-n cer grămadă,
Fulgii zbor, plutesc în aer, ca un roi de fluturi albi,
Răspândind fiori de gheaţă pe ai ţării umeri dalbi.
Ziua ninge, noaptea ninge, dimineaţa ninge iară,
Cu o zală argintie se îmbracă mândra ţară,
Soarele rotund şi palid se prevede printre nori,
Ca un vis de tinereţe printre anii trecători.
Interludiu: Dm Gm A Dm
Totu-i alb pe câmp, pe dealuri, împrejur, în depărtare,
Ca fantasme albe plopii înşiraţi se pierd în zare,
Şi pe-ntinderea câmpiei, fără urmă, fără drum,
Se văd satele pierdute sub clăbuci albii de fum.
Dar ninsoarea încetează, norii trec, doritul soare
Străluceşte şi dezmiardă oceanul de ninsoare,
Uite-o sanie uşoară care trece peste văi,
În văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi.