Omul liber
Em x4
Sfidăm violența și tot ce-i urât,
De proști suntem astăzi sătui până-n gât,
Nimic nu se face cu omul ca rol,
Iubirea cu forța se cheamă viol.
Sunt creșteri forțate plătite cumplit
De cei ce natura o udă cu flit,
Se simte oricum parafina în sân,
Copiii miresei rahitici rămân.
Că tot ce forțați va veni înapoi,
C G x2
Natura întreagă un ritm are-n ea,
Sfidăm violența de glonț sau curea.
Prostia îi e violenței motiv,
Dar biciul pe lume nu-i educativ,
Cum crește altoiul cu grijă pe pom,
Trăiască puterea de-a crede în om.
Noi nu vom trăi niciodată cum vor
Dogmaticii proști după dogmele lor,
Cu lanțuri la gură, la suflet și-n mâini,
Noi credem real că ne suntem stăpâni.
Și nici mersul nostru nu-i marșul forțat,
Ci visul în care de voie-am intrat,
Înlătur dogmatici din cinicul rol,
Natura umană e liberă-n fond.
Noi credem în drumul pe care am mers,
Un om al renașterii în Uni,
Iubim disciplina, rigorile reci,
Dar sufletu-n noi este liber pe veci.