Intre usi
In amintirea Romanei Olasz
Când vorbe ne bat ,
Între uşi nedeschise
mi-e clar că răzbat
Numai sensuri nezise
Când însăţi mă chemi
Între poduri şi punţi
E clar că mă ceri
Şi la mine renunţi
Când mă plouă în zori
Şi te aflu în pat
E clar ca-ntre noi
S-a întâmplat un păcat
Un păcat fără sens
Fără uşi scârţâind
Ca o ploaie în zori
Împărţind, despărƫind.
Fără vorbe te las,
Tu iei haina şi pleci,
Şi ne-apasă un păcat
Între uşile reci.