Elegia mâinii
Raul Cârstea
Elegia mâinii
Muzică - Raul Cârsteauri - Adrian Păunescu
Cu ce te-aș pedepsi, din tot ce este,
Când mă silești să nu îmi fie bine?
Dm%
Că noi suntem o magică poveste,
Și tu nu mă mai ai decât pe mine.
Cum dracu să te-arunc, și când, și unde,
Când tu nu ai intrat în niciun număr?
Prin energii și rădăcini profunde,
Tu ești a mea, ca brațul stând în umăr.
Strâng, ddată, pumni...și pumni întruna,
Și ticăitul sângelui mă-ngână.
Și simt că ești a mea pe totdeauna,
Când îmi răsari din fiecare mână.
Te-alung din mine și ești mai aproape.
Cu cât te uit, cu-atât te simt în minte,
Și carnea mea, de-a ta, nu o să scape,
Nici după despărțirea în morminte.
E-un fel de boală care nu mai trece,
Te-azvârl, din mine însumi, fără preget,
Dar mă cuprinde o sudoare rece
Când chipul tău îmi nălucește-n deget.
Strâng, ddată, pumni...și pumni întruna,
Și ticăitul sângelui mă-ngână.
Și simt că ești a mea pe totdeauna,
Când îmi răsari din fiecare mână.