Păcat
Dm Am Dm Am
Știu că mai trăiește undeva femeia
Pentru care eu nu am cântat.
Lacrimile mele reci mai simt furia
F E Amui nervos și cadențat.
Știu că pentru ea această stare
Are o valoare de ecou, de ecou
Și că eu, rănit de-această clipă,
Mă îngrop în stihul cald și nou.
Iar când totul nu era hazard,
Ci doar lacrimă și suflet, și iubire,
N-am iertat femeia care iartă
Și mă-ngrop câinește-n amintire.
Chinul meu e-o mare mult prea lină,
Iar păcatul meu e-un munte sfânt.
Te iubesc, femeie necântată,
Și-ncepând de astăzi am să-ți cânt.
Mai trăiește undeva femeia
Ce-a iubit poetul blestemat.meu a spart acum tăcerea
Pentru care-atunci nu a cântat.