Rătăciri II
RoA (Romell Alaman)
Rătăciri II
Nu mai zăresc și nici n-ascult
Poteca, merge încă mult,
Și, de când umblu fără cruce,
Nu vreau să merg, dar ea mă duce,
Hei, hei, heia, hei, dar ea mă duce,
Hei, hei, heia, hei, dar ea mă duce.
Drumul lung, drum de toamnă,
Privesc la el și iar mă cheamă,
M-aș opri doar o secundă,
Dar poteca se afundă,
Hei, hei, heia, hei, poteca se-afundă,
Hei, hei, heia, hei, poteca se-afundă.
Printre frunzele de toamnă
Las ochii să te culce
Și, cu tine, sufletul s-adoarmă
Până mâine, când drumul iar mă cheamă,
Hei, hei, heia, hei, drumul iar mă cheamă,
Hei, hei, heia, hei, drumul iar mă cheamă.
A trecut pe-aici, păduri și ape,
Un singur om, zi și noapte,
Vântul zice că-l cunoaste,
Pomii-mi zic că e departe,
Hei, hei, heia, hei, pomii-mi zic că e departe,
Hei, hei, heia, hei, pomii-mi zic că e departe.