La omul care mi-i drag
Plăieșii
La omul care mi-i drag
La omul care mi-i drag
Treabă n-am, dar cale-mi fac,
Iar la cel ce mi-i urât,
Treabă am, dar nu mă duc.
La, la, la-la-la, lai lai lai la,
la, la, la-la-la, lai lai lai la
La mândra cu gura dulce,
De trei ori pe zi m-aş duce,
Dar la cea ce nu-i pe plac
Nici pe la poartă nu-i calc.
Mândruţa, care-i mândruţă,
Iese la poartă desculţă,
Dar aceea blestemată
Nu iese nici încălţată.