Copilaria
Îmi aduc aminte când
Îi făcem la mâta vânt
şi zbura ca pasărea
Da chica ca mazărea
De pe casă jos
şi dacă mâta mai trăie,
şi dacă mai pute merge
Noi di codiţa moale
Legam conserve goale
şi tăt era frumos, frumos
Mama me, tata meu,
Nu mă bateţi nu-s de jină eu
Mâţa cred că singură vra
Să se-nveţe a zbura
Drept că fratele jios
Trebuie s-o prindă da n-o fost
şi mâţa când ne vede
Niş amu nu-i vine-a crede
Că asa ceva o fost
Ta-ta-ta-ta...
Unde-s Doamne zilele
Când ne scăldam cu câinele
Când el la suprafaţă
Vroie, dar noi cu-o aţă
Îl mai tinem sub val
şi câinele făce „buli-buli”
Da noi râdem ca cei nebuni
şi printre apa verde
Videm că nu se vede
Noi îl scoteam la mal, la mal
Mama me, tata meu,
Nu ma bateţi nu-s de jină eu
Câinele cred că singur vra
Să se-nveţe a-nota
Drept că fratele-o vrut
Ca să-l scoată, cred că n-o putut
şi câinele când ne vede,
Niş amu nu-i vine-a crede
Câta apă o băut
Ta-ta-ta-ta
şi câinele când ne vede,
Niş amu nu-i vine-a crede
Câta apă o băut