Cetatea Sorocii 1504
Iurie Sadovnic
Cetatea Sorocii 1504
E tristă cetatea Sorocii,
E trist pîrcălabul în ea.
În schitul din stîncă sihastrul,
Prezice o cumpănă grea.
Din toate, din patru olaturi,
Bat vînturi de foc şi urgii,
Din miază nohaii şi leşii,
Din zi ieniceri osmanlîi.
Iar Ştefan bătrînul suspină,
Tresare mîhnit în mormînt,
Căci ţara acum e în pradă
Şi-n pradă e sfîntul pămînt.
Hăăăă ăăăăăăăăăă ăăăăăăăăăăă ăăăăăăăăăăăăăăăăăăă
Ne întră tatariul în ţară,
În suliţă pruncii purtînd.
Plîng mame nebune prin scrumuri,
Din cer mîntuire cerşind.
Iar Ştefan bătrînul suspină,
Tresare mîhnit în mormînt,
Căci ţara acum e în pradă
Şi-n pradă e sfîntul pămînt.